Health,  Lifestyle,  mama,  Mind

Provocarea mea de duminica

io in vestito giallo

Saptamana 0

De astazi ma provoc sa fiu pozitiva si recunoscatoare pentru tot ceea cea am.

De ce am decis sa fac aceasta provocare?

Adevarul este ca nu mai reuseam sa ma vad in oglinda, nu eram multumita de mine si de viata mea. Ca sa imi schimb viata trebuia sa plec de la transformarea mea.

Imi dauseama ca mereu mi-a fost greu sa imbratisez lucrurile pozitive. Era ca si cum mi-ar fi fost frica.

Eh da mi-a fost mereu frica.

Imi amintesc cand aveam 9-10 ani. Eram cea mai buna din clasa, cea mai buna la muzica, la teatru, la desen, la matematica, la romana, cea mai iubita de catre baieti si toate astea ma inspaimantau de moarte. Traiam cu frica si convingerea ca intrun mod sau altul va trebui sa platesc pentru toate acele haruri. Eram sigura ca va trebui s aplateasc cu viata cat de curand pentru ceea ce primisem.

Am crescut fiindu-mi frica sa spun tare, raspicat ca sunt fericita. Incercam sa atrag atentia asupra lucrurilor negative din viata mea, asupra a tot ceea ce nu aveam, ce imi lipsea, ceea ce nu reusisem sa realizez inca sau pierdusem. Ma concentram si incercam mereu (aproape) sa subliniez partea urata a vietii. Era ca si cum incerca sa demonstrez unei forte divine ca eu nu am tot si ca nefiindu-mi bine platesc deja pentru tot ceea ce am primit.

Imi fixam idealuri, uneori idioate si daca nu le atingeam imi blestemam „uratul meu destin”. Daca insa le realizam, imi spuneam ca oricum nu ar fi avut vreo importanta, ca erau nimicuri si ca pentru a fi fericita trebuia sa ating ceva mai inalt. Si se pleca din nou.

Am invata incetul cu incetul sa pun in evidenta si sa ma concentrez asupra lucrurilor negative, asupra a ceea ce imi lipsea, ce am pierdut, neapreciind din pln ceea ce aveam.

Am inteles tarziu toate acestea. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

In ce consta aceasta provocare?

Incerc sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva, sa vad partea plina a paharului (exista mereu; va sigur), sa ma valorizez si sa ma iubesc, sa imi dau o sansa si sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce am, pentru tot ceea ce imi daruieste fiecare zi.

Iata de ce o sa scriu aici in fiecare duminica o lista cu ceea ce m-a facut sa fiiu fericita in acea saptamana, cu ceea ce am vazut si mi-a placut, cu ceea ce am reusit sa realizez si cu motivele pentru care sunt recunoscatoare. Vreau sa fac acest lucru pentru 15 saptamani si sa vad care vor fi rezultatele.

De ce am decis sa impartasesc aceasta provocare?

  1. Asa voi fi obligata sa nu renunt.
  2. Nu cred ca sunt doar eu in aceasta situatie. Asa putem sa ne ajutam si sa ne incurajam.

%d blogeri au apreciat: